Impactul vitaminei D asupra cancerului si fracturilor

Un surplus de vitamina D si calciu ar putea oferi un anumit grad de protectie impotriva fracturilor in cazul persoanelor in varsta, dar au un impact mic sau inexistent asupra riscului de a dezvolta cancer, arata un noua revizuire a datelor medicale.

Unele  cercetari sugerau ca vitamina D cu sau fara calciu ar putea tine departe cancerul dar date mai recente au spulberat astfel de sperante. Dr. Michael Pollak care conduce  departamentul pentru prevenirea cancerului la Universitatea  McGill din Montreal, Canada, sustine ca per total, suplimentele cu micronutrienti s-au dovedit dezamagitoare, chiar si in cazul vitaminei D. Noul raport are la baza 19 experimente randomizate asupra vitaminei D, asociata sau nu cu calciu. Aceste studii au variat ca si durata intre 7 luni si 7 ani, cu un numar de participanti incepand de la cateva mii si mergand pana la zeci de mii. Din cele 19, doar 3 au studiat impactul asupra cancerului. In timp ce doar un singur studiu de mica amploare a identificat o anumita protectie impotriva cancerului in cazul femeilor aflate la postmenopauza care luau suplimente cu vitamina D si calciu,  studii de mare amploare nu au identificat nici un beneficiu.

Mai mult, un studiu complex realizat in Statele Unite cunoscut sub denumirea de Women’s  Health Initiative  a aratat ca femeile care au luat astfel de suplimente erau mai expuse riscului de a avea pietre la rinichi sau la vezica. Suplimentele alimentare nu sunt recomandate de catre expertii in nutritie pentru prevenirea cancerului, au declarat cei de la American Cancer Society.

Institutul de Medicina recomanda ca majoritatea adultilor sa ia 1000 pana la 1200 mg de calciu pe zi, si 600 pana la 800 UI  de vitamina D. Limita superioara recomandata este stabilita la 2000mg de claciu si 4000 UI de vitamina D.

Totusi, a fost identificata o mica scaderea a riscului de fractura la persoanele in  varsta  intr-o instutitie de ingrijire a persoanelor in varsta, unde suplimentele de calciu si vitamina D au prevenit 2 din 100 de cazuri de fractura preconizate. Aceasta diminuare a riscului a fost mai putin semnificativa  in cazul celor care nu sunt in institutii.