Hormonul ocitocina da sperante pentru tratarea autismului

Ar putea un tratament hormonal sa amelioreze capacitatea de interactiune sociala a persoanelor diagnosticate cu autism? Datele obtinute de Dr. Angela Sirigu (laureata a premiului Marcel Dassault, pentru cercetarea privind bolile mentale) ne dau sperante in acest sens. Autismul este o tulburare a dezvoltarii neuronale ce poate fi abordata din mai multe unghiuri: genetic,  cel al invatarii, dar si al mediului. Dar Angela Sirigu (doctor in medicina si psihologie) a ales sa deschida calea si pentru neuropsihologie si  neurostiintele cognitive. Trebuie remarcat ca exista diverse forme ale autismului. De cativa ani, aceasta boala, considerata in mod eronat  ca fiind legata de interactiunea patologica cu  mama, este de fapt cauzata de anomaliile de dezvoltare cerebrala, cu o puternica componenta genetica.

 

Studiul care i-a adus premiul a fost publicat in 2010  in Lucrarile Academiei de Stiinte din SUA. Dr. Sirigu a descoperit eficienta  unui hormon care se afla deja pe piata,  ocitocina,administrat uneori in timpul nasterii pentru a facilita contractiile uterine. Acest hormon este disponibil in Franta doar sub forma perfuzabila, si din acest motiv cercetatorii au trebuit sa procure din alta tara o alta forma a hormonului, spray-ul nazal, pentru realizarea studiului.

 

Echipa de cercetatori din Franta a monitorizat performantele a 13 adulti cu autism afectati de sindromul Asperger (o forma de autism in care functiile intelectuale si cele de limbaj sunt pastrate) in relatiile sociale experimentale dupa adiministrarea ocitocinei ( acest hormon este implicat in atasamentul maternal si primele  socializari). Ipoteza lansata de Dr. Sirigu este aceea ca pacientii dispun de competente sociale latente care nu se exprima deoarece frica si stresul generate de interactiunea sociala reprezinta un obstacol. Ocitocina ar putea distruge  ceste bariere si imbunatati simtul contactelor sociale.

 

Primul  test din cadrul studiului avea la baza o observatie deja  facuta in cazul persoanelor cu sindromul Asperger, autistii au tendinta sa eviteprivirea interlocutorului. Autoarea studiului declara ca acestia nu se concentreaza asupra privirii, ci asupra gurii, in timpul conversatiilor. Cu ajutorul unei camere amplasata pe un calculator care afiseaza  imagini ale fetei, cercetatorii au putut urmari privirea pacientului. Dr. Sirigu  declara ca „in mod uimitor, ocitocina a reusit sa reorienteze privirea subiectilor spre zona ochilor.

 

Pentru urmatorul test din cadrul studiului, Dr. Sirigu a declarat ca a-i privi pe cei din jur nu inseamna  ca stim cum sa ne comportam cu acestia sau care le sunt intentiile. De aceea, s-a realizat un alt experiment cu ajutorul unui joc cu mingea, in trei (fiecare participant indeplinind fie rolul „celui bun”, „celui rau”, sau „celui neutru”). Fara ocitocina, pacientii nu reuseau sa indentifice cel care le este  prieten. Dupa administrarea hormonului, acest lucru a devenit posibil.

 

Daca terapia cu ocitocina poate deveni tratamentul miracol, este mult prea  devreme sa  afirmam, mai intai pentru ca numarul pacientilor pe care s-a realizat studiul este redus, de 13, apoi semnele bolii sunt extrem de eterogene, iar rezultatele cu profilul unui pacient nu pot fi extrapolate pentru toti pacientii. Cel mai mare obstacol vine chiar din partea hormonului, deoarece actiunea ocitocinei se limiteaza doar la o ora si jumatate. Dr. Sirigu va continua cercetarile privind actiunea ocitocinei asupra creierului dar si identificarea modificarilor neuronale.

 

"
Scrie pe 2012-10-19 de Le Figaro Noutati farmaceutice 0

Scrie un comentariuRaspunde

No products

Nu ai ales Shipping
0,00 lei Total

Vezi coşul